[Puterea sufletului ]
Acasă » Articole » Articolele mele

Sunt o femeie care știe ce vrea de la ea însăși, de la viața ei.

*** NU sunt și nici nu îmi doresc să fiu exemplu de moralitate, etalon al unei relații reușite sau al puterii unei femei. Fiindcă ar însemna să nu îmi asum eșecurile, neputințele, hipersensibilitatea sau alegerile (poate la marginea moralității), dintr-un trecut mult prea îndepărtat. Ar însemna să port o mască sau mai multe și să nu recunosc că sunt o femeie care a greșit în relația ei din prea multă iubire sau prea multă indiferență. Că puterea de a merge mai departe a sosit după nopți de plâns sau dezamăgiri crunte, de stat în genunchi în rugăciuni sau privit în oglindă o străină, de urlete mute, de neputințe, de eșecuri, de căutări și (re)găsiri. Că am murit emoțional și am înviat, că am acceptat uneori compromisuri, că am cunoscut treapta de jos a umilinței, dar și pe cea de sus a respectului, încrederii și bunului-simț. Că loviturile cele mai crunte le-am primit de la oamenii pentru care mi-aș fi dat viața din dragoste, de la cei în mâna cărora mi-am pus sufletul, crezându-l la adăpost.

*** NU sunt și nici nu îmi doresc să fiu cumva pentru că așa trebuie. Pe acest pământ îmi trasez și urmez al meu drum pentru că așa sunt alegerile mele, lecțiile mele, eșecurile mele, pierderile mele. Nu ale celor din jur. De aceea, întotdeauna încerc și chiar reușesc ca amprenta personală să fie vizibilă atunci când este vorba despre ceea ce mă caracterizează, ceea ce fac, ceea ce creez, cum iubesc și cum relaționez. 

*** NU sunt și nici nu îmi doresc să fiu o soție/ iubită/ parteneră ridicolă, cu care să îți fie rușine, pe care să o ascunzi în casă și la care să te întorci din obligație. Nu iubesc până într-acolo încât să accept orice! Nu o să mă vadă nimeni niciodată milogindu-mă, cerșind, urmărind, controlând, dominând, gelozind într-o admirabilă uitare de sine sau venerabilă nebunie. Pe unele le fac cu măsură, urmărind să nu îmi pierd demnitatea de femeie căzând într-un ridicol inerent. Nu aștept la nesfârșit și nici nu trag cu dinții de ceva ce nu mai merge. Iert, dar nu uit! Nu știu să păstrez un om lângă mine prin șantaj emoțional și nici să plec capul doar pentru că sunt femeie. Știu să spun Stop! atunci când gradul meu de toleranță îmi transmite alerte că e la nivelul de avarie sau mai rău.

Categorie: Articolele mele | Adăugat de: LoreAndree@ (09.10.2014)
Vizualizări: 57 | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar